Capitolul I

Trosc! Poc!
Alice, buimacita, incerca sa-si dea seama de unde veneau sunetele si unde se afla. Simtind miscare, privi in jos si il observa pe Toto, la fel de mirat si el de ceea ce se intampla. Privind in jurul ei cu atentie observa ca se afla intr-o mica pestera.
20161023_122745
Se indrepta precauta spre iesire, dar nu mica ii fu mirarea cand observa o bisericuta albastra parand ca doarme uitata de timp. Alice pasi afara cu incredere, fiind urmata de Toto, curios din cale-afara…
20161023_122813
“In ce lume ciudata ne aflam oare?” se intreba Alice intrand in bisericuta unde din fiecare ungher se conturau povesti despre vechimea acestui asezamant monahal. “Ce pacat ca nu e nimeni aici.” Doar Toto se auzea acum de afara, foindu-se de zor. Alice iesi din bisericutasi, pe neasteptate, se intalni cu un pitic bucalat care se zgaia la ea, plin de interes, dandu-i binete:
 – Buna ziua fata mea, ce vant te aduce pe aici?
 – Buna ziua, domnule, eu sunt Alice si as dori sastiu unde ma aflu, va rog!
 – Desigur! Aceasta este tainica imparatie a Luanei, condusa de Diana cea Inteleapta, ii raspunse piticul. Imi pare bine sa te cunosc pe tine si pe tovarasul tau de drum, pe mine ma cheama Rintintin.
Alice il ruga sa o duca sa o cunoasca pe imparateasa, Rintintin fu de acord si pornira impreuna la drum. Trecura prin livezi inverzite si drumuri desfundate, intalniri alti pitici gospodari si orele trecura una dupa alta.
In cele din urma, in zare, se vazu castelul.
Ajunsera dupa putin timp, iar regina, primitoare si cu zambetul pe buze, accepta sa ii vada.
In minutele care urmara se stradui sa raspunda intrebarilor fetitei. Lamurind-o ca asezarea in care se trezise se numea Alunis, iar imparatia Tara Luanei, tara frumoasa, salbatica si plina de vechi asezaminte monahale. Toto, total dezinteresat de explicatii isi facea de lucru cu o draperie veche, imparateasa, razand ingaduitoare la vederea lui.
Dupa ce ii ospata pe cei doi, il chema pe sfetnicul ei de nadejde, Rila Urechila, si il ruga pe acesta sa ii conduca intr-o plimbare prin regat. Astfel vazura schitul lui Dionisie, Agatonul Nou si Vechi, Fundul Pesterii, Rila povestindu-le ca asezarile sunt vechi de peste 4000 de ani. Fara sa isi dea seama, seara se lasa in liniste peste imparatie, iar cei doi, obositi, cerura o bine-meritata pauza.
Intorsi la castel, imparateasa le-a oferit o masa si gazduire.
In timpul mesei, Alice observa ca imparateasa era ingandurata.
– Cum as putea sa va rasplatesc marinimia? intreba Alice
– Incerc de ani buni sa gasesc fericirea
– Si cum am putea face asta?
– Trebuie mers in sapte zari si cautati stropii de fericire, raspunse imparateasa.
– Si unde ar trebui inceputa cautarea, buna imparateasa?
– In Regatul Craiului, raspunse aceasta.
Noaptea se lasa peste lumea, iar fetita noastra si curajosul catel se scuzara, mergand la somn.
20170128_164737
Dimineata, cu forte proaspete, pornira la drum. Trecura prin Poiana Aviatorului, in zare observand Postavarul acoperit de zapada si padurile inverzite, covoare de flori le mangaiau picioarele, Toto gasind de cuviinta sa mai faca cate o tumba,
Trecura pe langa Pestera Rasnoavei, pe poteci line, scaldate de razele soarelui. Dupa putin timp, in zare se vazu Regatul Craiului.
– Pana aici pot sa va insotesc, zise Rila cu parere de rau.
– Multumim pentru drumul bun si gandurile frumoase.
Iepurasul se intoarse din drum, sperand sa ii revada pe cei doi temerari.
Alice il privi pe Toto, Toto pe Alice si in capul lor incolti aceeasi idee: sa reuseasca impreuna stiind ca pot conta unul pe celalalt.
– Haide Toto, la drum! Ne asteapta Regatul Craiului, spuse Alice.
– Ham-ham – “Plecam mai departe” – paru sa spun catelul si pornira la drum stiind ca lumi minunate ii asteapta.
20170410_150233
Advertisements